Învață când scriem s-a (verb reflexiv) și când scriem sa (posesie)
pronume reflexiv + verb auxiliar
s-a = se + a. Apare înaintea unui verb la participiu. Poate fi înlocuit cu „s-a dus".
Exemple:
El s-a dus la școală. ✓
Maria s-a trezit devreme. ✓
adjectiv pronominal posesiv
sa = posesie (al său / a sa). Stă pe lângă un substantiv. Poate fi înlocuit cu „lui" sau „ei". Nu este același cuvânt cu „să"!
Exemple:
Cartea sa = cartea lui/ei. ✓
Sora sa = sora lui/ei. ✓
Atenție! sa ≠ să
sa (fără accent) = posesie → „Cartea sa e nouă."
să (cu accent) = conjuncție → „Vreau să merg."
Sunt cuvinte complet diferite!
Trucul de aur!
Dacă poți înlocui cu „s-a dus" → scrie s-a (cu liniuță). → urmează un verb.
Dacă poți înlocui cu „lui" sau „ei" → scrie sa (fără liniuță). → stă lângă un substantiv.
Citește cu atenție — caută verbul sau substantivul din propoziție!
El ___ trezit devreme.
Cartea ___ este pe masă.
Pisica ___ urcat în copac.
Casa ___ este albă și frumoasă.
Câinele ___ ascuns sub pat.
Sora ___ locuiește la oraș.
Scrie forma corectă în spațiul liber
"S-a" poate fi înlocuit cu „s-a dus".
"Sa" poate fi înlocuit cu „lui" sau „ei".
"Sa" este același cuvânt cu „să".
"Sa" stă lângă un verb.
"Cartea sa" înseamnă „cartea lui" sau „cartea ei".
"El s-a gândit" este corect scris.
Scrie o propoziție cu s-a:
Sugestie: cineva a făcut o acțiune → urmează un verb
Scrie o propoziție cu sa:
Sugestie: ceva aparține cuiva → stă lângă un substantiv